Synergy

You say you see a snake in me when looking,

But one second you are not thinking

That there's a snake as well in you

And I look as well and all I see is rock in you,

And I forget that rock is in me too,

A reflection of that what transforms two.

And just like that, from left to right,

With big struggle held tight,

We throw all that to accept is tough,

But let's not forget to laugh.

And then from throwing we do stop,

In a second of this funny game on top.

We grow apart, and from a far

We stop and look with lots of care.

What we do feel is that what's mine is still a far,

Something's missing, it's still with other

And it's like we want back again what's ours

For what is yours is mine and what is mine is yours.

When we do come back, all we can see,

When indeed we want back thee,

Is that all this game is for accepting,

To be right and do nice playing

And it's whole purpose always is

To create a synergy for years.

And you will ask if I accept,

And all I wonder is if you accept.

Ok, I do accept, I do

And nice playing I will do,

But tomorrow it will again be war

For I don't know what I accept in all.

Sometimes you do get scared

When there's no war to thread

Did I really accept all without fighting?

And still this war does make a living

And so I scream, and you are cold.

And still a little cold makes gold.

A little cold is welcoming,

We also need to make a living.

Even if you say I'm crazy

But don't forget, only with living blindly,

Nothing good is made indeed forever

And you will say I'm right all over.

There will still be times when I will scream,

For you forgot and only dream

And you will say how bad I am and how there are a thousand,

And I will prove that as bad as me you'll never find in thousands.

And you may think you'd want peace

Between two poles in the same mass.

I'll say, 'So good, just go in peace!

Do you really think that you want peace?

Because a peace between a him and her is death

Love is not made with wreath'

And so I scream, and then you scream

It is a normal thing, I feel, you dream.

- And who could give up this fight?

- Does it realy matter? Hold me tight!

And then there is capitulation and deep silence

Small whispers and you do touch me in the nightly shadows.

And then I know I do accept, you do accept

And synergy it's always now, well felt.

~Romanian version~

Imi spui că un șarpe vezi în mine

Și nicio clipă nu te gândești în sine

Că este o parte a reflexiei din tine.

Și eu mă uit și văd adesea doar piatră în tine

Și uneori mai uit că piatră e și-n mine,

O reflexie a ceea ce se transformă în sine.

Și tot așa, din dreapta-n stânga,

Noi mutăm usor cu muncă,

Aruncăm tot ce-a accepta ne-e greu

Dar nicio clipă nu uităm de eu.

Și din când în când ne mai oprim,

Intr-o secundă a jocului optim.

Ne îndepărtăm, iar de departe

Privim usor fiecare parte,

Simțind că ce-i al meu la celălalt tot este

Și ceva parcă încă lipsește,

Căci ce-i al meu, i-a alteia,

Și ce-i a ta, i-a altuia.

Și apoi ne-ntoarcem și ce vedem,

Cand noi înapoi mai vrem,

Este c-acest joc e de accept,

Și sa împarți frumos, corect,

Iar scopul său mereu a fost

O sinergie să creăm cu rost.

Și tu mă întrebi dacă accept,

Iar eu mă-ntreb dacă tu m-accepti.

Te-accept, te-accept,

Și promit să joc corect.

Dar mâine va fi din nou razboi în concept

Pentru că încă nu stiu tot ce accept.

Uneori parca te sperii cand taci

Și cand război nu faci

Oare chiar am ajuns tot să accept?

Si totuși acel război e trainic?

Și eu mai țip și tu ești rece,

Și chiar ușor totul va trece.

Totusi o mică răceală-i bună,

Îmi poți spune că sunt nebună.

Dar trebuie și trai cu fericire,

Să nu uiți că doar cu trai-n orbire

Nimic bun nu s-a făcut în nicio vecie,

Și atunci îmi vei da dreptate și mie.

Tot vor mai fi momente când țip

Pentru că ai uitat ceva mult timp

Și tu îmi spui ce rea eu sunt și cum mai sunt o mie

Și eu ți-arăt că rea ca mine nu mai găsești în nicio mie.

Și poate crezi c-ai vrea o pace între doi poli în aceeași masă,

Nu pot decât să îți arăt că nu-mi mai pasă.

Și atunci îți zic 'Du-te în pace!

Oare chiar crezi că tu vrei pace?

O pace între un el și o ea e moarte.

Iubire se face doar cu fapte.

Și tu mai țipi și eu mai țip

Este ceva normal, asa eu simt.'

- Și apoi, cine capitulează?

- Dar oare chiar contează?

Și-apoi capitulare este încă

Și simplă tăcere adâncă,

Mici șoapte și tu m-atingi in noapte

Si știu deodată c-am acceptat, m-accepți și-i bine.