A simple girl

Yes, I know I'm pretty beautiful

When I live and see the life in full,

My femininity shows its true nature,

Silent, tender, suave, full of nurture.

I'm not looking to catch in my charms

Anyone's look and soul with much precise,

Not even to lock you in my tired palms.

My only wish is to inspire without demise.

I wonder if the storming sea,

In the undiscovered depths of thee

Has ever looked for human flesh?

It doesn't look even for any fish.

I don't believe the sea's big waves

Are made just for simple people like us.

In the emotion of its power

The sea is like a standing tower.

When did we forget to just be humans?

Simple, sincere, naive and full of humour?

Entrapped in an endless icy tremor

Can we be fired up again and to be human?

Is this all we have the most?

A mind to play some stories

Of who is not and who is best?

For sure more beauty still it is.

With thousands of robots on track in life

I just want to be a simple girl and laugh,

To be free in the vast and big unknown

And still, maybe I ask too much, I know.

~Romanian version~

Da, stiu ca sunt frumoasă

Cand mă las purtată în transă

Și feminitatea mea se-arată,

Tăcută dar plină de viață.

Nu caut să prind în ale mele mreje

A nimănui privire în special,

Nici chiar acele priviri ce-s treze,

Poate doar să fiu ceva inspirational.

Oare marea involburata,

In adâncimea ei profundă

A cautat vreodata un om?

N-a cautat nici chiar un tron.

Nu cred c-a mării învolburare

E pentru muribunzi ca noi.

În emoția puterii sale

Marea doar este ca și noi.

Oare când am uitat să fim noi oameni?

Simpli, naivi și plini de-a fi?

Cuprinși de gheața tremurare

Oare ne mai putem încălzi?

Oare aceasta e ce-avem mai bun?

O minte de făcut scenarii

De cine nu e și cine-i bun?

Există mai multe bucurii.

Cu mii roboți pe bandă în viață,

Eu doar aș vrea să fiu o fată,

Necunoscută în libertate.

Și totuși poate cer prea mult.