Like a Ticking Clock

We are simply adventurers in a big, wild unkown,

We are small, but with faith we continue to grow,

From time to time we stumble, yet we keep on dancing,

Sometimes we do stop, but we keep on the racing.

We reach for the stars, when we are made of dirt,

And still have not charted everything on Earth.

The divine knowledge has always kept our thirst,

To better understand how the seed arises from dirt.

We seem to live although we don't know how,

And still there are some of those moments of wow,

Leaps of evolution, when to fusion with absolute we can,

And all life's wonders and evolution seem supreme then.

We learn and re-learn always that there is no end:

Although everything the same seems to extend,

Although there are similarities, nothing is the same,

To understand the seed of life in the universe is the aim.

We discover and re-discover again new things,

With each step we take we extend our wings,

We transform our self in every moment's range,

More atuned as we integrate this ilusionary change.

Everywhere we are taught to believe in stability,

Which is maintained only within walls of security,

When stability and security means really trusting,

This really happens when there is no wall in sighting.

Flying every moment with the right and exact timing,

In every second, it is like we're desintegrating,

Every inch of us, in miliseconds regenarates again,

This is how we transform our selves again and again.

Discovering means reaching all the unknown,

Discovering there is no end somewhere thrown,

This knowing brings the wanting to enjoy simply,

That which has been done 'till now so deeply.

Stay a while in here, in now, yet forever do travel,

In your journey, have always eyes for every marvel,

Hear the music of the universe that is never ending,

It is the same like a ticking clock inside your being.

~ Romanian version ~

Suntem niște exploratori în acest vast timp,

Suntem mici, dar creștem, evoluăm cu ritm,

Din când în când, ne mai împiedicăm dansând,

Și totuși continuăm în pași de dans cosmic, râzând.

Pare că putem atinge toate stelele de pe Pământ,

Curgem fără înțeles cu timpul, în al nostru gând,

Pare ca trăim fără să știm cu adevărat să trăim,

Libertatea adevărată în acest timp pare ceva străin.

Totuși timpul ne aduce în față mici momente,

Mici momente când un unison intre noi este,

Și totul acum, aici, pare a fi desprins dintr-o poveste,

Care frumos se scurge și absolutul parcă ne privește.

Învățăm fara de sfârșit că totul aici este la fel,

Totuși nimic nu e la fel în acest univers, nici altfel.

Lucruri noi descoperim când revin la viață altele,

Până ce lecția este terminată și am învățat din ele.

Ne transformăm mereu, curgând în acest timp,

Cu scopul sacru și perfect de a integra în ritm,

Iluzia realității, refăcută, ce schimbare o numim,

Și totuși e o schimbare sacră ce sună ca un imn.

In fiecare moment de timp pare că ușor zburăm,

Pare că în fiecare moment de timp ne dezintegrăm,

Pentru ca făcuți din nou să fim, cu fiecare părticică,

Ne transformăm în secunde iluzionare ce parcă ne ridică.

Explorând din limite, între necunoscut și tine,

Este un tărâm larg și vast cum bine se cuvine,

Cu răbdare și respect descoperă-l fără oprire;

Și uneori tot te oprește, în a ta bucurie și fericire.

Stai pentru puțin în timp, în necunoscut călătorește,

Ascultând muzica fără sfârșit, ce din interior izvorăște,

Este ca un ticăit de ceas ce în exterior vorbește,

Tot acest tablou frumos de timp, admiră și privește!